„vreau să beau apă din tine”, m-am gândit
în timp ce vedeam cum din vene-ți curge moarte,
nu valuri de viață.
m-aș spânzura cu ale tale rânduri vineții
și-aș muri zâmbind, căci ți-au stat ani în corpul
pe care-aș vrea să-l îmbrac în fiecare zi,
chiar și când mi-e cald și vreau să rămân doar în oase.
zi-mi,
tu știi ce-i iubirea? știi?
iubirea-i cactusul pe care ți l-am dăruit doar să mă privești frumos,
pe care l-aș înghiți și-acum dacă mi-ai cere, chiar dacă nu-mi plac florile.
iubirea-i ce scrii în mine și urmele pe care mi le lași sub piele
când mă pătrunzi în moduri în care nimeni n-ar ști,
sau felul în care din ochii-mi pământii te privește-un cer întreg,
ochii pe care ți i-aș pune în palmă oricând, doar să afli cum te văd ei.
vreau să beau apă din tine-ți zic,
să mă-nec cu ea înainte să-ți smulgi venele prin care-mi croiesc drum
și să mi le pui șirag de perle, înspre expiere.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s