boala timpului

țigările fumate cu scârbă în camera întunecată
îmi ard mai rău gâtul de când mâinele a devenit incert,
iar fumul lor îmi amintește de furtunile din mine,
de toate dramele firii și de tine, stând ghemuit și gânditor,
atât de aproape, dar atât de departe de real, de mine și de posibilități.
Ce-s dracu-s alea posibilități? Nu cred în ele.
Nu cred nici în tine și, mai ales, nu cred în mine,
căci eu am mințit cel mai mult.
Am mințit timpul că-l dilat și că-l fac să conteze,
de parcă i-ar fi păsat cuiva,
am mințit sângele c-o să înghețe și că nu o să-nceapă să-mi curgă prin corp
la orice atingere de-a ta,
am mințit până și noaptea că nu o să se termine.
Dar s-a terminat. La fel ne-am terminat și noi,
precum zilele unui leproș care trage de ața timpului în speranța c-o să mai stea puțin,
fără să doară, fără să rupă bucată cu bucată din el.

Nu există posibilități, dragule, există alegeri.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s