străini

În ghearele nemilosului timp mi-am agățat sufletul obosit,

Și l-am lăsat să atârne spânzurat

El, și toate simțirile alea ale dracului de reci,

Care transpiră venin și îmi ard, paradoxal, clavicula,

După ce se înnoadă în barbă și pică, acide,

Pe pielea-mi cea cu dor de tine.

În ghearele lui ne-am prins și noi, cândva,

Și-am rămas acolo până când ni s-a rupt carnea,

Până când ni s-a topit pielea sub atingerile nervoase ale întrebărilor nerostite

Și ale răspunsurilor necerute și neștiute de noi,

Răspunsurile pe care le-am căutat sperând să nu le găsim.

Sunt aceeași eu, iubite, dar sunt rătăcită printre alte mii de euri

Care te caută, deși ești străin, un necunoscut singur, într-o gară părăginită,

Înconjurat de alții la fel de singuri ca și tine,

care așteaptă și ei un eu al meu,

să fugă împreună de singurătate.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s