alt cer, alt sfânt de fier

ți-a turnat pe gât fier topit

și, de la răceala dinauntrul tău,

s-a întărit.

spune-mi,

ce trebuie să fac să topesc fierul din tine,

să-l fac să-ți curgă roșu prin vine

până îți iese prin piele?

știu c-o să te ardă,

dar o să-ți sărut rănile

până când o să strălucești

precum un heruvim spălat de razele soarelui divin

pentru că din cer vii și tu, cred eu,

dar din alt cer decât cel știut de noi, muritori infirmi psihic.

vii dintr-un cer nespurcat de sfinți

unde ai trăit singur,

un Dumnezeu al nimicului –

atât ai fost până să devii Dumnezeul meu.

 

o să-ți topesc statuia înghițită

îți jur solemn

pe toți sfinții ăia desenați de pictori bețivi,

pe toți zeii în care nu credem!

o să te-ntregesc, de mă vei lăsa.

tu trebuie doar să zici un cuvânt,

un cuvânt semn, un îndemn,

care să mă facă să rup cătușele neputinței,

să șterg sângele de pe încheieturile mâinilor,

și s-alerg întru salvarea ta.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s