Despre dimineți de ora 15

Cu miros amar de ora nouă vreau să mă trezești la amiază

să mă îmbrățișezi și să mă faci una cu tine cum face pământul cu lacrimile norilor

iar apoi să mă iubești cu muzică, cuvinte și trup gol.

 

Sărută-mi existență cu buzele tale cărnoase și umple-o de fericire!

Sărută-mi existența și mângâie-mi clipele de tristețe, aplatizează-le cu greutatea optimismului tău

și năucește-le câmpul gravitațional, cum ai făcut de fiecare dată,

 

iar înainte să ne-nvelim cu cearșaful negru al nopții,

luminează-mă cu stelele din ochii tăi și pune-ți semiluna pe chip,

apoi mai iubește-mă o dată și închide ușa realității.

Somn ușor și vise dulci!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s