Iad.

 

Inima-mi e neagra,

Arsa de rugaciuni adresate unui Dumnezeu

ce ma asculta doar cand urlu de durere.

Ma asculta doar daca in timp ce ma rog, imi sfasii carnea,

doar daca sangele cald imi curge siroaie.

Il strig, si-l strig degeaba.

Si plang.

Si cand simte saramura lacrimilor mele, se arata doar sa-mi aduca aminte de ce plang,

sa rasuceasca cutitul in rana-mi adanca.

Ma dezbraca de iubire, de sentimente frumoase si ma imbraca in depresie…

Imi scoate ochii caprui si-mi toarna smoala in orbite, facandu-ma sa vad doar intunericul vietii.

Ma maltrateaza, ma urzica, ma otraveste si ma arde.

Imi ia amintirile si le ineaca in lava fierbinte,

te ia pe tine din mintea si sufletul meu si te trimite in Iad,

unde iti e locul.

Suport cu un zambet psihotic pe fata-mi mov chinurile la care ma supune Dumnezeul meu,

stiind ca doar asa vei ajunge sa simti si tu cum te arde focul Iadului,

Iad in care m-ai aruncat cand m-ai parasit.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s