O, tu, straine…

O, tu, straine, cu ochi de catifea si cu inima stinsa

de ce m-ai facut sa te iubesc?

De ce m-ai facut sa te plac in imperfectiunea ta,

sa-ti iubesc mirosul si sa devin dependenta de felul in care ma atingi?

Mi-amintesc si ma doare.

Ma dor degetele si ma ustura narile.

O, tu, straine, de ce ai devenit Dumnezeul meu?

De ce nu mai vad in culori?

De ce nu ai fost trecator, ca vantul?

Ai fost furtuna mea, straine cu ochi de catifea.

M-ai ridicat de pe pamant si m-ai dus in ceruri, la ingeri.

Si m-am simtit murdara printre ei, dar tie nu ti-a pasat, demone.

Mi-ai zis ca sunt pura, cand eu stiu ca nu sunt.

Straine, de ce ai plecat in Iadul tau si m-ai lasat acolo, cu cei puri?

Raiul meu e topit de flacari acum, ca nu mai esti.

O, tu, scump strain cu ochi de catifea, demone cu miros de tei,

Adu-ma pe Pamant, unde o sa ma simt din nou curata…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s